De vulgari eloquentia
20 Ottobre 2006 - Author: veleneroL’atu jornu, anu dittu ca unu d’i deci bloggers ‘taliani cchiù “influenti” fussa Sw4n, ca è calabrisi com’ a mia.
Ajera a su uagliunu, ca è spertu assai, c’ha benutu st’idea i scrvìri nu post ‘nta u dialettu suju, pi ci fari vidìri a tutti ca u dialettu ‘un è tamarrìa, è cultura. Pi mia tena raggiuna, picchì u dialettu è ‘na ricchizza ca stamu perdennu.
Iu u dialettu l’e imparatu ara scola, picchì ara casa mia s’ha sempe parratu u ‘talianu e i compagni d’i miji mi cugghiuniàvanu (mi cugghiunìanu puru mò).
E allura l’e scrivutu puru iu nu post ‘ntu dialettu miu (ca ci rassumigghia assai aru suju), puru ca su tridici anni ca staju a Bologna e ancunu dicia ca e pijatu a calata emiliana (ma pi mia ‘un è veru).
E comu dicia l’amicu du miu:
Chissu è semplicemente nu LA, provate a scrivi vua nu post intru vostru dialettu. Unn’è cussì semplici a vì fà capì, ma a cosa importante è ca ni ricordamu ca u dialettu è cultura e no tamarrìa, cussì cumu n’cunu ca si crida.. Si pua uru vò fa, pe mia, ta po piglià direttamenti intru u’culu.*
*Questo è semplicemente un LA, provate a scrivere voi un post nel vostro dialetto. Non sarà così semplice farvi capire, ma la cosa importante è ricordare che il dialetto è cultura, non di certo un qualcosa da nascondere come qualcuno dalle mie parti pensa. Se poi non vuoi farlo questo post, per me, puoi prenderlo direttamente in culo.
19 commenti - Categories: Amichetti bloggers, civitas, costumi